- dispozíţie
- s. f., pl. dispozíţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
dispozíţie
Look at other dictionaries:
dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub … Dicționar Român
dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; … Dicționar Român
ordonanţă — ORDONÁNŢĂ, ordonanţe, s.f. 1. Dispoziţie scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conţine această dispoziţie. ♢ Ofiţer de ordonanţă = ofiţer ataşat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a… … Dicționar Român
umoare — UMOÁRE, umori, s.f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ♢ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera… … Dicționar Român
clauză — CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într o convenţie, într un tratat, într un contract etc. [pr.: cla u ] – Din fr. clause. Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX 98 CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct,… … Dicționar Român
legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98 LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis … Dicționar Român
consemn — CONSÉMN, consemne, s.n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziţie. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieşirea din cazarmă pentru un timp anumit. –… … Dicționar Român
indispoziţie — INDISPOZÍŢIE, indispoziţii, s.f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziţie; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui uşor bolnav; boală uşoară. [var.: indispoziţiúne s.f.] – Din fr. indisposition. Trimis de valeriu, 29.07.2006. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
predispoziţie — PREDISPOZÍŢIE, predispoziţii, s.f. 1. Înclinare, dispoziţie înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinaţie, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului faţă de anumite boli … Dicționar Român
